skip to main |
skip to sidebar
la inceput lumea lui era formata din familie si oamenii din sat, satul campul padurea si garla, si dincolo de toate acestea, personaje de neatins si neinteles precum regele si regina printii si printesele, curtea regala si baluri la palat, cavaleri si castele, si inca si mai departe si si mai cu neputinta de inteles si nespus de misterioase, fiinte si fiare si locuri fantastice de pe taramul celalalt, despre care se povestea, dar fara sa existe cineva sa fi fost pana acolo si inapoi. cel putin el nu cunostea pe nimeni.
totul avea insa sa se skimbe, era doar praf care avea sa fie purtat prin viatza de forte mai presus de vointa lui, si toate lucrurile pe care le va afla ii vor distruge invelishurile fiintei si-l vor reconstrui, si unde inainte vedea camp auriu sub cer albastriu, va ajunge sa priceapa ca de fapt era a fost doar o parere, si ca totul depinde de premise si limitari de sisteme, paradigme si explozii stelare.
va ajunge sa priceapa ca de fapt el nu e deloc acel ceva nemaipomenit si extraordinar, cu un scop suprem si destin grandios, si ca toate povejtile astea is doar o incercare de evadare din cruntul real, unde tot si toate se structureaza in forma de linii patrate descompuse din puncte colorate
2011-09-08
-Departe, intro tzara ascunsa in tzinuturile de miazanoapte, exista un rege, care avea doua fete: una rea, dar buna, si una buna rau...
-E, si deci, pe care zici tu s-o aleg? il intreba Zme. -Gata, ajunge, nu mai citi, il intrerupse tot el pe cititorul de curte oficial.
-Umm... deci io zic s-o alegi pe oricare din ele, pt ca oricum ai sa regretzi...
-Pfoaaa!!! pufni zmeul, care tocmai facuse cunostinta cu magia numita nihilism. o tehnica de atac imposibil de evitat.
2011-09-30
1. omul este singur pe lume, si nu poate exista singur pe lume. Individul foloseste de grup in beneficiul sau individual, si grupul se foloseste de individ in beneficiul grupului.
2. Realitatea nu are forma intrinseca. Realitatea are doar forma pe care si-o construieste mintea omului, in masura puterii de procesare si rezolutiei senzorilor.
3. Realitatea nu exista in afara omului, si exista in afara omului. Cand voi muri eo, dispare si realitatea, chiar daca ea continua sa existe si fara mine.
4. Mintea omului nu stie cum arata o floare pana nu o vede, iar cand o vede, mintea omului vede o floare, nu vede moleculele, atomii, electronii, neutrinii, cuantele care se organizeaza de capu lor intr-o suprastructura pe care mintea o intelege ca "floare". Mintea omului vede "floare" - care este o suprastructura de molecule, dar nu vede "armata" - care este o suprastructura de oameni.
3. Spatiul este infinit, timpul este etern, dar amandoua sunt senzatii ale mintii omului.
4. Daca mintea omului nu isi poate reprezenta o "floare" decat abia dupa ce vede una, forma florii este generata de mintea omului, Ca forma florii sa poata exista inauntrul mintii, mintea trebuie sa se uite in afara ei, ca sa poata crea forma inauntrul ei. In realitate un elefant nu arata asa cum si-l reprezinta mintea omului. In realitate un elefant este o structura de molecule atomi electroni cuante.
In sfarsit o gasise, printre atatea si atatea plimbanduse prin gradina ca un labirint de alei tufisuri si flori exotice ametzindute cu mirosuri si culori, facand efortul cu atat mai greu.
O prinse gingas de maini si puse un genunchi in pamant inaintea ei, privind in sus la ea declarandu-si dragostea.
-Te iubesc, o, fata frumoasa.
Fata, care sperase ca intro zi va fi salvata de un cavaler, il privi plina de emotie
-Ai venit sa ma salvezi?
Nedumerit, ametit de mirosurile din gradina intortocheata, tanarul barbat si mai ales pierdut in armoniile corpului ei, nu mai stia decat una si buna
-Vai ce frumoasa esti, te iubesc, o!
-Am nevoie sa scap din inchisoarea asta de gradina, incerca ea sa il trezeasca din vraja care parea ca il va rapune
-Iubire este tot ce avem nevoie sa fim fericiti
-BAAAAH! il scutura printesa care cunostea pericolul gradinii fermecatoare. TREZESTE-TE! scoate-ma de-aici si voi fi a ta, bine?
-Ce? balmaji eroul nostru, molesit de atentia printesei, frumusetzea gradinii si narcolepsia indusa de parfumul florilor care le pazeau pe sclavele zmeului.
-Of ce porquerie... ofta printesa
-Vreau sa te iubesc! fura ultimele cuvinte ale cavalerului, inainte de a cadea invins, cu nasunfipt intro petala si un zambet peste fatza, prins intrun vis cu flori pe camp si o femeie colorata alergand spre el la nesfarsit. Pielea alba par albastru buze oranj si dintzii galbeni okii mov cu irisi violenti.
