01. o ecuatie plictisitoare - determinarea lungimii parului frumoasei adormite intrun crang cu zmeura si fragi si mure

-universul este un sir de ecuatii matematice inexacte cu foarte multe necunoscute in relatie cu numarul imens de parametrii introdusi in calcul si atat de imbarligate incat devin imposibil de urmarit pana la capat, cam cum se intampla acum cu tine ca vad ca te uiti la mine ce iti spun si nu intelegi nimic este ? il intreba venerabilul Mag pe Ero.
-ce ? se dezmetici din transa Ero, la auzul numelui sau in sirul de incantatii oculte pe care le silabisea venerabilul Mag.
...
-a zis ZMEURA ?! zvacni Zme din tronul sculptat in corn negru de balaur. bufnitura talpii ghintuite trantite in podea in gestul involuntar arunca in sus un valatuc de praf si firimituri ce se adunau pe jos. nimeni nici macar femeea de serviciu nu se incumeta sa se apropie cu aspiratoru de tronul lu Zme.
ca o pala de vant care aduce furtuna peste un lan de grau se abatu cuvantul peste multimea stransa la curtea zmeilor, ambasadori si negustori, mercenari si garzi, servitori si robi, se indoiau ca niste spice, sa sopteasca altora ce auzisera de la unii, in scurt timp toata sala fremata in tensiune.
Masiva poarta a fortaretzei zmeilor se deskise cu o bubuitura, si un mesager calare pe un cal de o culoare dar nu importanta are ce culoare calul iesi in galop, purtand kemarea stapanului la razboi impotriva regatului regelui de la miaza-zi (ala cu cer albastru campii rosii si maci aurii) a carui fiica indraznise sa isi satisface pofte animalice ravasind tufele cu zmeura din crangul zmeilor.

2009-12-19

02. inkisoarea din adancurile fortaretzei zmeilor

De 9125 de zile prizonier in inkisoarea din adancurile fortaretzei zmeilor. Stia exact cate pt ca in fiecare seara le numara in gand, si pe la 9100 si ceva adormea de obicei. Se uita la luna pana sa adoarma, chipul ei rotund si alb il privea de sus cum cadea printre visele in care o salva din strinsoarea zmeilor dupa o lupta de dimensiuni fantastice, in care el incruntat intr-o privire martiala isi infigea paloshul enorm drept prin scutul bestiilor de zmei care se prabusheau psihic terorizati de hotararea cu care el lupta sa o salveze pe femela pe care o tineau prizoniera in ghiarele lor. Aveau zeci de femele ca ea prizoniere, blonde roshcate brunete, shatene, cu oki albastri, verzi, cu buze roze rosu de sange sau violent-vinetzii, si tot felu de nuantze si culori de piele, si nu se mai agita nimeni sa le salveze, in afara de el. In visul sau, Ero ii nimicea pe zmei si garzile lor, ii spulbera in fragmente fara noima, din care nici o magie nu ii mai putea recompune.

...

Dormea adanc. Ea trebuia sa plece, stia ca nu o sa il mai vada niciodata. isi facu curaj, veni la patul lui, se aseza, si il saruta de ramas bun, cum dormea ghemuit sub patura.

...

Dormea adanc. O privea cum se apropie, se aseaza pe pat si se apleaca peste el sa il saruta, de ramas bun, probabil. Se uita fascinat la pistruii de pe fatza ei umbrita de parul shuvitze il acopereau cu mirosul ei, si o recunoscu, era ea, poate. Printzesa pe care o salva in visul lui. Ce trebuia sa faca acum ? Era un vis sau era reala ? Nu voia sa o piarda, ar fi vrut sa deschida okii sa ii zica nu te indeparta stai langa mine mi-e frig. Dar stia ca daca va deskide okii totul se va transforma intr-un vis si visul va inceta sa mai fie.

Deskise okii. Prin fanta din zid vedea zarea de dimineatza de iarna de pacla eterna din care se inaltza fortareatza zmeilor ca o skija de catran in care era prins el, ca o rotitza intr-un mecanism pe care nu il intelegea.

2009-12-12

03. cadere prin nivel

Cat vedeai cu okii nu se vedea nimik, adica doar nuante de gri; orice o fi fost deasupra, in loc de cer, era un gri intunecat neintrerupt de nimic, nu puteai sa spui unde incepe si unde se termina, in departare se vedea la fel de ca si in apropiere, si de fapt nici nu puteai sa spui care e departele, daca miscai mai la dreapta sau la stanga tot aia era - o incremenire totala, nici un sunet, nici o adiere sau vreo clipire, si sub picioare ceva solid dar din care nu iesea nici un zgomot daca ai facut doi pasi, dincolo de arcada arcanei
-deci asta e arcana...
-e
-ooomph!
-e
-nasol!
-e
Ero se aseza iar in cur picioarele stranse sub el, cu mana stanga'nfipta'n barbie batand darabana pe obraz, dreapta darabana pe lama paloshului enorm si fermecat, pe care il tinea pe genunchi; muzica lamei sale devenise parte din el, ii limpezea gandurile, bagase de seama dea lungu timpului cat il carase dupa el. in rest nu prea ii fusese de folos, mai degraba ii fusese o povara, dar, avea incredere ca domnu Mag nu i-l daduse degeaba, ma rog, om vedea.
-e, il intrerupse momaia care ii deskisese arcada catre arcana, si care acum ii facea semn ca sa o ia din loc.
-e! il ingana Ero, scarpinanduse pa dupa ceafa cu mana dreapta si pufnind pe nas si tzitziind nehotarat.
-ogogog! il zori aratarea, ce fel de fiintza o fi fost, ca nu stiai pe unde vorbeste si ce zice daca se uita la tine sau ti se pare.
-ho ca ma duc, mno! se urni Ero, mai mult impins, si se ridica in capu oaselor, paloshu ii cazu iar pe jos, a nu jtiu cata oara, pajtele lui da palosh, ca era prea mare, kiar il tira dupa el, nu era o figura de stil.
...
Mergea de ceva vreme, cat o fi fost, ca nu simtzeai sa existe timp pe acest tarim, decat ce i se facuse foame si asa putea sa zica da, a trecut ceva timp de cand tot mergu. mai privi o data in spate, sa vada daca se mai vede arcada prin care intrase in arcana. se vedea da, alba, tacuta si neclintita si imensa, de parca nici nu se mijcase de langa ea, aratarea aia de momaie insa nu.
-bagaaamiaj! stia ca in arcane nu trebe sa seajtepte la nimic normal, dar abia acu incepea sa inteleaga, si isi aduse aminte de ce ii zisese venerabilul Mag: "toti acesti ani in care te-am instruit" ummm... stai ca nu mai tinea minte ce ii zisese exact, eee, ma rog, ceva cu ca sa fie brav si sa se lupte cu paloshu... pana la capat, sau asa ceva, parca.

Zarea incepuse sa se ingusteze, observa deodata, marginile, linia unde sentalneau astea, ce or fi fost, pustiul si vazduhul se curbasera incet, parca dadeau sa se stranga intrun punct, drept in mijloc, cum intorcea capul se uita la stanga sau la dreapta, vartejul, ca un vartej de apa, ramanea in mijloc.
-bah! ce dreaq! se vexa Ero. o valureala a aerului si arcana incremeni la loc.
-umm... continua sa mearga Ero, asteptandu-se la orice si nimic. oricum nu ar fi stiut ce ar putea sa se intampla.
Linijte.
-ia sa vezi ca cred ca daca ma concentrez, cu puterea mintii mele po sa modific aceasta arcana dupa vointza, silabisi Ero, aducandu-si aminte parca de ceva de care insa nu stia sa i se fi intamplat inca.
Linijte
-umm... A fost o data ca'n povesti, a fost ca niciodata, din rude mari imparatesti o preafrumoasa fata, recita Ero. Si era una la parinti si mandran toata cele... umm... ca o fecioara... aaa, ummm... Era destul de lunga poezia, il pusese venerabilul Mag s-o invetze mai demult, dar nu retinuse decat asta cu preafrumoasa fata si fecioara.
-umm.. stai cum era mai departe, se cazni Ero, singur in infinitul mut si surd al arcanei.
-cum era domne... ummm. O vede azi o vede maine si-i cazu draga fata... alunecand pe-o raza...si mii de ani i-au trebuit, luminii s-o ajunga... si strabatea parseci in zbor, in tot atatea clipe... nu, stai, nu, nu asha... aaam, pfffff ! greu...

Zgomot de ghiara de jivina scurmand in intuneric.O rabufnire manioasa de vant, ridicand din nimic praf si frunze incolacinduse in fuioare turbate catre haul de smoala ce se cascase in inalt, nesfarsitul mohorat destramandu-se inert, fracturat, vazduhul plumburiu cazand in reluare, ca un cosmar din care nu te poti desprinde.
Zvacnirea care sfasiase arcana, sau pustiul cela, sau ce drq era, inceta brusc, frunze si praf si tornade si valvatai de negru ridicate catre intunericul de deasupra incremenite in aer, o clipa, cat sa le observe Ero care clipea cu gura cascata, disparand la fel de brusc; zarea isi recapata griurile mohorate, o silueta in departare, acum exista departare in arcana.
O forma nemiscata se apropie de Ero intr-o secunda, tulburand aerul, oprindu-se inaintea lui, asteptand, parca astepta timpul sa o ajunga, asa cum i se topea conturul in atomi si quante, ca ashkii de jar de cenusha. Pamantul si aerul se stransesera ca smulse in punctul prin care venise faptura asta de intuneric, linia orizontului devenise o verticala de negru ce pornea din iea, nu mai exista nimic in jur, doar o cadere de gri in negru.

-spune, veni sunet dinspre forma fara substantza.
-poezia ? se nedumeri Ero.
-cine sunt io
-eehm!...grea intrebare... Ero stia ce spune, intrebarea era grea de tot.

...

se uita la silueta fumegand negru cum statea si se uita la el. era singurul lucru pe care isi putea opri okii, totul in jur se topise intr-un gri solid. din cand in cand avea senzatia ca isi priveste umbra, sau cumva o urma care ramasese de la trecerea sa prin lumea asta fara legi si fire. statea si el, nici foame nu ii mai era nici sete nici nimic, trecuse mult timp, putzin ? odata citise o poezie, dar nu o mai tzinea minte, o fata frumoasa ii era draga si nu isi amintea chipul ei.

2009-10-08

04. sala de bal se cutremura deodata

sala de bal se cutremura deodata, puternic, ingrozitor. regelui ii cazuse coroana pe trepte, intindea neputiincios mana catre ea, regina era zdruncinata, fantastic parul ei despletit scapat din pretioase agrafe, respiratia inspaimantata, mana stanga cautand talismanul de la pieptul ii salta de emotia violenta ce o cuprinsese bustiera, delicatele voaluri invaluind-o ravashite de zguduitura, intreaga sala cuprinsa de nelinijte si murmure infricosate se loveau de coloanele de albalbastru amplificand dezordinea.

un val de intuneric se lasase peste palat, ce fusese-odata vesele vitralii, pasiunea reginei, se prefacusera in cioburi, cazand cu zgomot de vaiet din inalt, prin golul lasat de ele rabufnind un shuierat mohorat si nelinistit.

cumva, candelabrele regale ramase intregi, continuau sa lumineze degeaba sala de bal. caci toti supusii si curtea si regele si regina fusesera prinsi de o amortzire, impietriti in nemiscare, asa cum ii surprinsese maleficul atac al printzului intunericului. schije de negura patrundeau prin gavanele cazutelor forme de sticla, o raza anume intinzanduse spre paginile cartii ramasa deskisa pe postamentul din fatza tronurilor. semne pe care numai vrajitorii le inteleg, incantatii ce deskid porti spre arcane.

2009-10-24

05. drumul care duce la codrii de arama

zmeii se apropiau de printul cavaler, cel ce indraznise sa li se opuna, in fruntea micii sale armate, intr-un efort demn de legenda. dar care se sfarsise in esec total. numai el mai ramasese in lupta pt nobila cauza - salvarea printesei cu parul balai, Lorelai, din ghearele celor trei zmei. toti ostenii armatei printului disparusera, imprastiati, zdrobiti, prea infranti ca sa mai continue lupta.

intr-o ultima scena, al carei sfarshit nu era greu de ghicit, printul cavaler, incoltzit, singur, pe un mic damb, unde va infrunta bestiile de zmei intr-o ultima lupta finala, isi aduna ramasite puteri, privind in gol la armatele umpland zarea, incercuindul la o oarecare distanta, nemaiexistand scapare pt el. totul se va inkeia aici si acum.

-Veti muri! le striga cu o voce stinsa printul, agitand slabit sabia intr-un gest de refuz al infrangerii, in timp ce se apropiau de el pt scena finala de care ziceam.

-Nu poti castiga aceasta lupta ! tuna al mai namilos dintre zmei. recunoaste-te invins si o sa iti crutzam viatza, esti un luptator valoros, e pacat de tine. termina-te si nu mai fa pa viteazu ca deja ne-ai enervat destul. sau ce crezi ca in ultima clipa or sa apara din pamant din iarba verde mii si mii de luptatori care or sa te-ajute sa castigi aceasta batalie mare ?

-Nu, nu, niciodata! borborosi printul, cu privire sticloasa.

-Asta nu e un desen animat pentru copii ! shuiera zmeul, cu enormul sau buzdugan ridicat, si ii mai lasa un moment printului pt ca acesta sa inteleaga ce tocmai i se spusese, dupa care buzduganul se pravali peste el, nimicindu-l.

-Asta e un desen animat pt adulti ! se burzului si zmeul cel mic. alalalt se intoarse spre el cu o privire de spranceana ridicata si cealalta mana in barbie un deget trecand peste smocurile de par de pe falca dreapta, bucati din ce fusese odata printul cavaler atarnand infipte'n piroanele buzduganului.

...

se vedeau corbi facand roata in vazduh departe, si nenumarate suvitze de fum intunecau amurgul, semn de armata mare. Ero se zgribuli in culcusul sau, mai era o gramada de mers pana la codrii de arama.

2009-10-16

06. frumoasa adormita in padure

va reusi oare erou sa gaseasca in cele din urma drumul catre castelul frumoasei adormite din padure ? nu, stai, cum era, umm... frumoasa din padurea adormita sau frumoasa adormita din padure ? sau is amandoua in acelasi timp ? ... ! ... a da ? si deci pe frumoasa din padurea adormita cine o salveaza ? a, ok, deci erou va salva o frumoasa care adormise in padure, doar atat ? pai si cum adica sa salveze o frumoasa adormita ? ce draq sa-i faca ? s-o trezeasca din somn sau cum ? aaa, nu adormise ea din proprie initiativa, o adormise o vrajitoare rea ? umm... si deci erou va trebui sa se bata cu o vrajitoare rea care o adormise pe o frumoasa intr-o padure ? da cu cine ? sa o gaseasca doar pe frumoasa prin padure si sa se indragosteasca de ea ? cum adica nu e suficient ? trebuie sa o si sarute ? nu e neaparat nevoie s-o sarute ? aha, deci doar ca sa impresioneze cititorul... si deci atuncea ce trebuie sa faca ? aaa, stai ca cred c-am inteles: deci frumoasa adormita se va trezi numai pentru cel care o iubeste cu adevarat ? nu doar sa se indragosteasca de ea ! am inteles... poaaai hmmz... cam grav... si deci daca erou doar se indragosteste de ea si nu o iubeste cu adevarat nu o sa se trezeasca din adormire indiferent ce i-ar face ?

2009-04-11

07. in cautarea celui mai mic numitor comun

cea mai grea aventura prin care va fi fost sa trece eroul meu in episodul urmator.

2009-12-15

din invatzaturile lu Umzrulu catre fiuso Uzr Mrual Izvli Gum r


- binele invinge intotdeauna pana la urma, fiul meu. deci pana la urma intotdeauna vei invinge daca lovesti bine cu buzduganu.

2009-09-29

o teorema foarte complexa.


-e de fapt un fel de paradox, atat de greu de explicat si inca si mai complicat de greu de inteles incat mai bine nu itzi povestesc sa nu te afecteze profund dupaia.

-deci e cu femei !?

Izuel Mralaem Zhar

2009-02-07

08. de ce a rapito Zme pe printzesa

 Zmeul mijlociu o rapise pe printzesa, si acum o ducea prin labirintul incaperilor sumbrului sau castel, unde se pregatea sa ii faca ceva infiorator:  intinsa pe pat, legata la maini si de picioare, gura astupata sa nu il poata indupleca cu rugaminti si implorari, podeaua plina cu mormane de lumanari inundand rosu peretii salashului.
 Zgomote grave patrunzand din adancuri, reflexe de portocaliu intunecat unduind in tavan, luciri necunoscute starnind fiori si senzatii de penumbra.

 Zme isi deskise cartzulia de metafizica, sa ii citeasca printzesei fragmente din opera unor mari filosofi, cel mai mare kin imaginabil pt o printzesa.
 Despre ce principii filosofice voia sa ii vorbeste zmeul cel mijlociu printzesei ? Despre multiplicitatea continua, teoria holonilor, sacrul si profanul, critica ratiunii pure si nihilizmu si dar mai ales despre cat de important e sa ai o relatzie dezastruoasa normala cu parintzii si cum te afecteaza aceasta in viatza de zi cu zi si in interactiunile cu oamenii.
 Dinspre pat veneau zgomote de zbatere si impotrivire de zvarcoliri si suspine si oftaturi de zbucium interior.

...

 Ero sedea intins pe spate in culcusul din lanul de grau de vara galben inca necopt, un pai infipt in dinti, privea-n ceru-albastru cum prind randunelele insecte; o petala rosie de mac lipita de obraz si un calut de iarba incurcat in par, nu il deranja deloc.
 Prea putin isi imagina ce fortze colosale infinit mai presus de om se pusesera-n miscare, si cum tavalugul reconfigurarii parametrilor in functie de premise va preface totul in nimic si nimicul in uitare.

2009-01-24

09. alinierea celor 4 elemente

Venerabilul Mag facu niste semne prin aer cu o mana, cu cealalta se concentra strangandu-si tamplele in timp ce turuia niste cuvinte cu okii inkisi, imposibil de inteles. Ero se uita cu gura intredeskisa, ca si cum i-ar fi venit sa stranute. Urmari mana lui Mag aratand spre fanta din cupola, prin care vazu cum stelele incepusera sa se miste. Sunt planete! il mustra acesta.

...

-Gata! triumfa Mag, am aliniat cele 4 elemente.

-Ce ? se mira Ero. Planetele ? cum draq aliniate ca vaz ca tot alandala is puse.

liniste

-domnu Mag ? intreba Ero, intorcandu-se de la privit cerul cu planete si stele presarate la intamplare (numa  pentru profani).
se freca la ochi, inca nu vedea nimic in intunericu din odaia din turnu vrajitorului. se simtea umm, i se facuse pofta de jucat un sah.

-Jucam un shah ? intreba vioi venerabilul Mag.

-Dar bineinteles maestre, zambi larg Ero.

-Pion la D4, muta Mag. te servesc cu un ceai negru ? si ii intinse o ceasca din portelan fin decorat cu scene din mitologia transgresarii-la-un-nivel-superior, recunoscuse scena revelarii principiilor fizicii quantice catre Unom.

-ahh, extraordinar ceai, declara Ero, dupa ce se asezase in fotoliu si mutase Pion la F5. Ce parere aveti maestre de situatia din extremul indepartat ? A procedat adecvat grupul celor-care-contempla-efectele-luminii-asupra-spiralei-duble in problema ridicata de noua teorema ? se va produce oare o deplasare de paradigma in filosofia-cuantica ?

-ei bine... venerabilului ii scanteiau okii, subiectul lui preferat - noua teorema, daca privim prin prisma ganditorilor crepusculului-rubinului-de-capricorn, cu a lor propunere ca materia este o manifestare-a-visului-fractalic, si tinem cont de completarile aduse, si in general acceptate, cu exceptia desigur a razvratitilor adepti ai teoriei-imposibilului, dar cine sta sa ia seama la ei...umm unde ramasesem ? a da, privita prin aceasta prisma, draga Ero, si vei constata aceasta daca (si sper ca) vei citi ultimele mele insemnari

-Hapciu! stranuta Ero, spulberand discursul venerabilului, si atmosfera mirosind a ceai negru indemnand la contemplatii parabolice filosofizicuantice in lumina slaba a cerului noptii a jaraticului mocnind in cuptor si a sferei-din-piatra-de-luna plutind in stanga.

-Domnu Mag ? mai dureza mult treaba cu aliniatu de planete ? ca mi s-a facut foame. Si da de ce stau io in fotoliu si beau ceai ? ce e asta ? se mira Ero la interesantul obiect in forma de cal pe care il tinea intre degete.

-ZOMG exista o vulnerabilitate in versetele formulei alinierii celor patru elemente! se ingrozi venerabilul Mag, repezindu-se din fotoliu aproape rasturnand ceshcutza cu ceai, si incepand sa mute tot felul de obiecte prin camera agitat.

-Ce ? nu intelese Ero. n-a mers treaba cu planetele ? v-am zis ca-s puse alandala, zise, si se apropie iar de tubul imbarligat cu tot felul de rotite si manete, prin care daca te uitai vedeai ciupiturile de pe fatza Lunii, ramase de la mushcaturile de varcolaci. Domnu Mag zicea ca nu, ca nu de la varcolaci ar fi, si ii explicase ca nu stiu ce si nu stiu cum, cu munti care se nimicesc in caderea lor pe Luna, dar cum naiba sa cada pe Luna, cand Luna era sus deasupra ? ma rog, texte de-ale vrajitorilor, e adevarat insa ca multe kestii pe care le faceau erau fantastice, de exemplu faza cu inversarea gravitatii si stateai cu capu-n jos si mergeai prin aer, tare, de aceea avea grija sa nu il necajeasca pe domnu Mag, se straduia sa para ca kiar il intereseaza, desi cred ca stia ca ii intra pe-o ureke si-i iese pe alta.

2009-01-16

10. Printul cel Frumos al celor 3 regate de catifea vs. Zme

Printzul cel Frumos al celor 3 regate de catifea plush si matase arata magnific. Un chip fermecator, un corp perfect cladit de-a lungul anilor de exercitii fizice disciplinate, o alimentatie sanatoasa si calatorii pe munte si respirat aerul curat al padurii de smarald. Printzul cel Frumos stia ca este frumos si nu ca se dadea mare pe kestia asta, dar nu era nici modest, ca nici prea modest nu e bine. Privea plin de incredere la armata pe care tatal sau i-o incredintzase, dupa ce luase parte la un numar de batalii si isi dovedise neinfricarea in fatza primejdiei luptand in garda personala a acestuia.

In spatele sau, si in fatza glorioasei sale armate, la o distanta de o sageata, se scarpina in urechi pe fatza si pe gat si alunga insectele care ii dadeau roata, si se scobea in nas, Zme, o aratare de lighioana ca om nu mai putea fi numit, cu un corp impresionant nu zic, dar in ce sens, plin de zgaibe, parul zburlit si naclait, intarit in shuvitze pe care nici un pieptene fermecat nu le mai putea descurca, cu urme de cratere de bube pe obraji pe frunte si pe nas, okiu stang cu pleoapa de jos atarnanda de la o infectie trecuta, nasul strambat de la o lovitura grozava in una din luptele din trecutul sau ghimpos, urme de smocuri de barba rase cu toporishca probabil, intinzandu-i-se pe fatza si pe gat intr-o senzatie de dezordine si delasare crunta.

Printzul cel Frumos se intoarse majestuos catre armata lui Zme, si il masura pe acesta cu privirea dirza si neinfricata si naprasnica.

Zme scoase dintro nara un muc lipicios, il privi cu o injuratura, la cat scurmase dupa el ca ii statea pe creer nu putea sa se concentreze din cauza lui, si il tranti de pamant cu satisfactie. isi sterse dejtele de placile platoshei, privi scurt in spate la capitanii sai, si dadu ordinu de atac.

Un tumult si un muget de se cutremura pamantul se urni inspre armata regatelor de catifea plush si matase, care primi ordin de atac, si lanci si scuturi si armuri scanteind alb in razele soarelui se avantara in intampinarea mazgii puturoase.

Printzul cel Frumos zbura cu calutzul sau, mult in fatza, decis sa il doboare pe Zme cat mai curand si sa evite pierderile inutile in randul armatei sale.

Zme alerga si el cu entuziasm, dar din cu totul alte motive, cand calarea in galop scapa de muste si alte kestii care se strangeau peste el cand statea prea mult intr-un loc bazaindu-l. iar aerul lovindu-l in fatza din viteza il mai lua din duhoarea care se ridica dintre platoshele pe care nu si le mai daduse jos de o gramada vreme. pe scurt, Zme experimenta o senzatie de libertate cand ataca in galop.

.......

Printzul cel Frumos alerga inapoi catre armata sa, cu Zme galopand in cercuri largi ramas in urma asteptandu-si armata, dupa ce Printzul Frumos refuzase lupta.

Ajuns in sanul armatei sale, care primise un descurajant ordin de retragere, dupa un atat de impetuos inceput, ostenii sai puteau vedea oroarea si teroarea pe fatza printzului, care nu avea cuvinte sa se exprime asa era de inmarmurit.

...

Dezastru, campania impotriva zmeilor incepuse cu o infrangere fara lupta, o lovitura pentru moralul armatei si al aliatilor de peste mari ai celor 3 regate. In cabinetul de taina al regilor celor 3 regate, conducatori de osti, alte minti luminate si batrani intelepti si eroi legendari ascultau raportul Printzului cel Frumos.

-...am realizat asadar ca este imposibil sa invingem armata lui Zme la acel moment. Am decis sa protejez vajnica dar din nefericire fragila noastra armata, pentru o batalie urmatoare, cand vor fi alaturi de noi si aliatii nostri. Eram sigur ca zmeii cei marshavi vor duce o lupta murdara si miseleasca. In cele din urma sunt sigur ca vom invinge pentru ca dreptatea e de partea noastra.

-Dar nu se intelege nimic din tot ce ne-ai povestit, spuse domol Marele Intzelept, aprobat de toti cei prezenti.

Era o liniste sufocanta, Printzul cel Frumos realiza ca nimeni nu fusese convins de discursul sau lung de mai bine de o ora in care incercase sa justifice abrupta infrangere. Dar cum ar putea sa le descrie ce s-a intamplat cu adevarat, momentul in care panica l-a lovit mai tare decat cel mai tare buzdugan ? cum sa le explice frisonul care i-a inmuiat pumnul in care strangea sabia-dreptatii ? senzatia de lipsa de aer cand a vazut ghiara lui Zme intinzandu-se catre fatza sa, nijte degete cu unghii netaiate si pline de jeg, cu un mare muc intins pe aratator, bashici intunecate in palma si zgaibe cu puroi gros puteau fi larve de mushte deja, si sange inca neuscat prelins pe mana aia oribila greptzanoasa care se intindea catre fatza sa, a lui, Printzul cel Frumos ! Nu ! nu merita un asemenea sacrificiu nici o suta de regate, sa se lupte altcineva, urasc pe zmei si barbaria lor de ce trebuie tocmai eu sa imi sacrific bucuria de a trai pentru ce ? niste tzarani care nu au nici o grija pe cap toata ziua danseaza si se alearga pe camp prind fluturi prin lanuri de grau si io sa ma bat pentru ei ? nu, de trei ori nu.

-ehrm, te inteleg fiul meu, te inteleg... rosti rar Regele Maretz, iar Printzul cel Frumos realiza ca gandise cu voce tare.

Toti din incapere il intelegeau pe Printzul cel Frumos, si o liniste intunecata se lasa peste ei.

2009-01-12

11. Ero si barbarul ep.2 arab

-dar de ce vorbesti tu asa stricat ? il intreba Bur pe Ero

-koom adiq ? se mira Ero

-pai uite chiar acum, cum adica "koom adiq" ? si mai zici si altele, de exemplu "sa sa imbraca, sa sa dazbraca" in loc de "sa se imbrace, sa se dezbrace" si "se vine, sa se duce" in loc de "sa vina, sa se duca".

-pai io vb o lb straina - dacica, tu vb o lb barbara - romanica. in limba dacica "a se duce" sa conjuge la cazu conjunctiv (o kestie complicata nuntelegi tu nu stau satzi esplic) si estetic musical in felu urmator:

"Bur se duce sa seduce o printzesa" observa cat de melodios se imbina "se" cu "duce" ai observat ? bur - se - du - ce - sa - se - du - ce, o melodie, da ce jtii tu un barbar fara simtz artistic

sau

"Bur vrea sa se duca sa seduca o printzesa" observa nuantza, bine ca nu cre k itzi dai tu seama, un simplu barbar. In limba dacica melodia si armonia sunetelor are reguli care scapa intzelegerii voastre.

-Vai ma doare capu de la exemplul tau, scanci Bur cu okii in lacrimi si scarpinandusen ureki cu toate dejtele.

2009-01-10

12. Ero si zmeii

un torent de namile implatoshate napustindu-se fara noima drept in sulitele micii armate luptand alaturi de Ero impotriva zmeilor de aproape o zi fara incetare. zmei care asistau netulburati la macelul armatelor lor, de fapt armate inrobite de catre ei, cu puterile lor malefice.

-Lasilor, sunteti incapabili sa luptati voi insiva! gesticula Ero catre zmeii tolaniti in jilturile lor inalte, in mijlocul oceanului de armate literalmente impenetrabile - mii si mii de lighioane imbrancindu-se in directia lui Ero.

-cu puterea mintii noastre indoim aceste armate dupa vointza ! ii raspunse unul din zmei, ceilalti doi amuzatzi trantindu-i cate o lovitura in spate a apreciere.

-daca scap si din razboiul asta am terminat de akitat ratele la casa si pot sa-mi iau o slujba cu un factor mai scazut de risc, ii povestea un veteran unui tanar recrut din randul intai.

2009-01-08

13. Ero si barbarul

-Uite vezi, folosindu-ma numai de puterea mintzii mele pot indoi acest bratz dupa vointza. ia uite-aici.

-moaaaah! astea sunt puteri magice! exclama absorbit barbarul, privind shashiu cum isi flexa Ero bratzul sub nasul lui, apropiat intr-un gest de favoare, cum ar veni ii explica lui Bur tainele universului si complicatele mecanisme dupa care se pun lucrurile in miscare.

2009-01-07

14. mashina, omul, zeul, Eroul

masina se naste functioneaza si actioneaza conform legilor naturii. o masina bea mananca se culca se scoala se duce la servici vine de la servici isi face casa masa se imbraca se dezbraca se insoara divortzeaza face copii imbatraneste si moare.

masina se conformeaza legilor naturii. daca in 2009 soarele explodeaza, masina dispare. saaaau, daca in 1985 Cernobil explodeaza, particulele radioactive, dupa ce au calatorit cateva sute de kilometrii prin stratosfera propulsate de explozie, altereaza cu gingashie in fulguirea lor catre miezul de fier al pamantului, conform legilor gravitatiei, adn-ul celulelor copilului atzipit pe salteaua plutind pe undele marii, copil care va zmiorcai urmatoarele 2 saptamani impaketat in untura de peshte, ingrijit de mashini care nu detin informatia ca Cernobilul a explodat, si care sincer sunt preocupati de lucruri mult mai importante decat de viitorul omenirii, lucruri ca "ash manca o portocala", revenind la copil, acesta va zmiorcai pana la sfarsitul vietii sale ca de ce are probleme cu pielea. o infinitate de parametrii ai acestui minunat exemplar de homo erectus seria de fabricatzie - 123a45a6789 influentzandu-se unii pe altii se reaseaza in functie de explozia de la Cernobil. ce-a fost odata rosu devine portocaliu, galbenul se transforma in verde, albastrul o ia razna in nuantze de violet.

zeul, in lipsa de alt cuvant pt a exprima conceptul, si "ce e zeul" dupa "ce e mashina" pentru ca "ce e omul" necesita o lucrare in 4 volume, zeul este liber. zeul nu e obligat sa bea manance culce scoala sa se duce la servici sa vine de la servici sa isi face casa masa sa sambrace sa dezbrace sa sensoare divortzeze faci copii imbatranaeshti si moare. nu.

acuma studiu artistic comparativ mashina-zeu cu exemplificari concrete.

Ero trebuie sa ajunge la fortareatza zmeilor sa o salveaza pe fata din visurile(visurile da) lui. dupa mult drum si greu, in care se luptase cu lighioane si fiare salbatice, paduri dese si intunecate, i se infatziseaza inaintea okilor varfurile fortaretzei zmeilor, valurind in departare, dincolo de oceanul de nisip, cu un soare prietenos - dupa nesfarsitele saptamani de umezeala puturoasa din maruntaiele padurii (ce padure, o monstruozitate canibalica) - mangaind cald bobitzele de nisip si oasele inalbite presarate ici colo, soare ashezat fix in centrul unui cer perfect senin, o minunatzie. merge Ero ce merge, si i se face sete. bea Ero niste apa, mai merge ce mai merge, i se face iar sete. iar mai bea, iar mai merge iar i se face sete etc aso qed.

Ero realizeaza ca stai asha, ca fortareatza aia e cam departe, si io nu am suficienta apa pana acolo... da dar trebuie sa o salvez pe fata din vis... da dar fara apa nu pot trece desertul, deci oricum no pot salva... trebuie sa gasesc o cale sa transport apa si mancare cu mine sa imi ajunga pentru drumul peste oceanul de nisip...

cum statea Ero in cur si se gandea ca situatzia e grava, apare langa el un individ: - Hey, ce face ? il intreba strainul pe Ero. Ero, usor intrigat de aparitia instantanee a strainului, si de felul stricat in care acesta vorbea romaneshte, ii raspunse politicos la salut -re!

strainul statea si se uita la el, zambind usor interesat. Ero il cerceta cu atentie, remarcand ca strainul nu avea absolut nici un bagaj cu el, doar hainele de pe el. -cum ai ajuns aici fara nici o arma nici o plosca cu apa, mancare nimic cu tine ?! ... strainul nu raspundea. Ero era inca preocupat de solutionarea problemei transportului apei si mancarii peste imensitatea desertului, si se gandea ca cel mai probabil va trebui sa mearga pe margine pana o da peste vreo asezare, unde sa caute sa afle poate o exista vreun drum sau cum ar putea sa treaca, o informatie ceva. -Da! spuse strainul dintr-o data. -Da, ce ? intreba nedumerit Ero, intrerupt din nou din ganduri. -brb spuse strainul.

Ero se incrunta usor vexat. strainul privea inspre el, dar nu neaparat in okii lui. parea vrajit sau ceva. Ero isi pironi privirea in okii lui, cautand sa il provoace, dar acesta era impasibil, asezat in cur cum statea uitandu-se inspre Ero. avu senzatia ca se uita la o statuie, intinse mana si il impunse cu degetul in umar. corpul reactiona firesc la impunsatura, dar privirea era in continuare absenta. intrigat de strain si cum aparuse asa deodata, cu mintea lucrand din greu la problema trecerii imensitatii de nisip, Ero cazu printre ganduri, stand in cur cu picioarele crucis, capul sprijinit cu barbia in pumnul mainii stangi, dreapta batand darabana usor pe teaca sabiei din poale, privirea pierduta in aerul unduind fierbinte in zarea peste care se inaltza fortareatza zmeilor.

deasupra capului strainului aparu scris AFK.

...

se facuse seara. Ero se uita perplex la strainul care de juma de zi statea in cur la soare la o oarecare distantza de umbra ultimilor bosketzi ai padurii monstruoase dar incomparabil mai blanda decat pustiul deshertului, si nu parea sa il deranjeze deloc.

deodata strainul incepu sa se miste. se rasucea pe loc, sarea si se asheza, si vorbea agitat. Ero iesi de la umbra si se apropie de strain, cu un gand conturanduise vag in minte, cum de rezistase ala atata timp in soare fara sa bea un strop de apa.

-Nu se vede nimica, cred ca am cazut prin nivel cat am fost afk, bolborosea strainul, parind ca vorbeste cu cineva invizibil. nu merge nici hs nici .start nimic, nici relog zice ca sunt stuck in battle. zomg...

-Hei ! striga Ero. nici un raspuns dinspre strain. Bah! zi ceva, ma auzi ? mai incerca Ero.

-Cred ca dau alt ef patru, raspunse strainul.

-Ce ? nu intelese nimic Ero.

-bn, k, deci bp in ea de instantza, sry ca am fost afk da nu mai puteam 3 sa mananc mor drq toata ziua numa instantza asta am jucat. k, vb, mai incercam maine da, k, ciao, zbye all, fmm de sv cu bugurile mmsii plm hai ca ies bp in el de quest, nare rost de o ora astept pe gm mie somn nu mai stau. k vb maine, ciaules.

-Ce ? ingaima Ero descurajat.

strainul tacea, asezat in cur. Ero se uita la el nestiind ce sa zica, cum sa comunice cu el, ar fi vrut sa il intrebe secretul, cum de a rezistat atata timp fara sa bea apa in desertul ala incins, i-ar fi fost de mare ajutor in lupta lui contra zmeilor care o tineau in sclavie pe fata din vis...

....

Ero zmiorcaia la marginea unde paduriea monstruoasa se oprea infricoshata de pustiul deshertului care inconjura fortareatza zmeilor care o tzineau in sclavie pe fata din visurile sale. strainul "iesise" dupa cum isi putea da seama Ero, devenind transparent si disparind cu tot cu secretul rezistentei sale la arshitza desertului, la vreo 20 de secunde dupa ce se oprise din gesticulat.

Ero era iar singur in fatza imposibilului, dar in cele din urma va invinge si acest obstacol, o va salva pe fata si vor trai fericiti pana la ultima pagina a povestirii.

2009-01-01

15. realitatea obiectiva care de fapt nu exista

-Tot ce vezi, ii spuse aratandu-i peisajul de vara cu maci rosii in lanuri de grau peste cer albastru cu triluri de tot felul de pasari, o padure in departare si pamantul prafuit la picioarele sale, nu exista.

il privi nedumerit, neintelegand ce vrea sa zica, daca nu cumva era o ghicitoare, un test ceva.

-Nu este o ghicitoare, ii raspunse cel pe care il ajunsese din urma pe drum. Floarea asta nu exista, continua, asezand palma caus peste o floare de mac de la marginea lanului de grau. Stranse pumnul smulgand usor in sus macul cu tot cu tulpina dintre spice, si il indrepta catre el.

...

era iarna si inaintea lui o nesfarsire de moloz cenusiu peste un cer gri si o balta in care isi putea vedea fatza privind in jos la picioare. mai avea o gramada de mers pana la fortareatza zmeilor.

2008-12-26

16. invatzaturile Marelui Vrajitor

Marele Vrajitor descoperise kestii de se oprea universun loc cand le facea. luna se apropia sau se departa de pamant dupa vointza sa, flacara se transforma in inghetzata cu zmeura, lumina se comprima intro linie neagra, si forma nu mai era afectata de necesitate.

dar acum se apropia de capatul vietzii, si avea nevoie sa isi transmita cunojtintzele unui discipol.

aiurea, toti tinerii pe care i evalua erau interesatzi doar de fete; voiau sa stie doar care sunt vrajile prin care sa faca o printzesa sa se indragosteasca de ei, sau daca asta nu, atunci o formula care sa ii faca sa arate bine si sa se indragosteasca de ei o printzesa, sau daca nici asta atuncea o incantatzie cu care sa obtzina mult aur cu care sa le faca pe printzese sa se indragosteasca de ei, sau daca nici asta atuncea cum sa faca un obiect magic care sa sclipeasca si sa aiba luminitze atragatoare cu care sa le faca pe printzese sa se indragosteasca de ei, sau daca nici asa, atuncea un spirit care sa munceasca in locu lor si ei sa investeasca banii intrun club unde sa se simta bine cu prietenii (si in cele din urma sa se indragosteasca de ei o printzesa).

cei foarte putzini care se calificau ca discipoli erau interesatzi ba de gradinarit, ba de jucat toata ziua cu soldatzei de jucarie, ba de filosofie metafizico-sofisto-gnostico-scolastica extrema (Marele Vrajitor ura filosofia sofistica extrema de cand avusese o lupta cu un Mare Filosof, si fusese invins)

se hotari sa isi lege toata cunoashterea intro singura Mare Carte a Vrajilor pe care so puna sub protectzia unei magii imposibil de dezlegat de altul decat de omul potrivit.
...

cauta disperat o coala A4 sa isi skitzeze razboinicul la care modela in 3dmax. de cate ori se ducea la cumparaturi uita sa cumpere un top xerox, asa de aiurit era pffff.
...

pai ce sa se intample cu Marea Carte a Marelui Vrajitor, cine stie pe unde o fi, nam auzit de nimeni sa fi dat peste asa ceva, cel mai probabil sa ales prafu de ea. asta cu desenatu lui ii prea lenej sa ajunga sa dea peste ea printre ruinele unui castel parasit peste 7 mari si 7 tzari dupa cea trecut prin aventuri de 3 ore (cat dureaza un film care se respecta), el nici pana la piatza nu se ducea decat peste 7 zile si 7 nopti. cinea inventat frate calculatoru si 3dul ?

2007-07-27

17. alta teorema palarela

cel mai scurt drum duce prin cei mai deshi bosketzi. acejti bosketzi sunt maejtrii ai deguizarii. abia dupa ce ejti bine de tot bagat in desis, hop sar pa tine si te prind cu floricele si cu crengutze si frunzulitze si tufishuri de zmeura roz imbietor si ciripit de pasarele si nu mai ai scapare.

daaaar, daca ai piatra filosofala cu tine, teashezi in cur si incepi satzi pui intrebari asupra naturii lucrurilor. frate stii cum se imprastie pasarelele si zmeuricile si crengutzele si se ofilesc floricelele si le cad frunzulitzele si se sperie iepurasii si se parjolejte pamantu si ramai singur cu soarele si el te bate in cap si tu te uiti kiorish la el ca kiar nai cei face

2007-07-16

pink japanese anemones