omul e cel care vrea.
zeul e cel care poate.
animalul e cel care respira.
robotul e cel care se supune.
sau de fapt nu, tot nu e bine. umm...
se ridica aer fierbinte inaintea lui numai cer uscat si bolovani faramati, insecte invizibile faceau zgomote la intamplare, un zumzet scelerat ca un scrashnet de fierastrau ii umplea creerul, intelegea ca ce voia el ii e peste putintza. ar fi vrut sa fie puternic, ar fi vrut sa treaca peste intinderea incinsa si sa o elibereze pe fata cu pielea alba parul negru buze rosii okii verzi din ghiarele crunte ale destinului. se trezea dimineatza mergea pana obosea, se oprea sa bea si sa manance, se odihnea privind dihania intunecata valurind in zare. fortareatza zmeilor. isi aranja culcusul si cadea in somn seara, zi dupa zi, nu mai stia cat timp trecuse.
ar fi putut razbate, era sigur, daca ar fi gasit o carare, se tinea tot la marginea desertului imens, cauta un drum ceva, un loc prin care sa poata sa patrunda. el nu se gandea la asta, dar fara sa vrea se supunea legilor firii. pustiul dura cat sute si mii si sute de mii de vieti omenesti, doar zmeii puteau sa il strabata pana la capat.
-Au mai vrut si altii, mult mai puternici decat tine, da' nu sa poake. rinjise privind la el acela, cu un calm de om care a vazut multe. Numa zmeii pot. inkeie tot el. -Niaa boala! isi struni animalu de povara ce se impingea lacom sa bea apa, zeci si sute de animale fornaiau nerabdatoare mirosul apei, impunse de stapani sa isi astepte randul. caravana ii iesise in cale, le spusese ce voia si ii intrebase cum se poate face.
2010-06-02
No comments:
Post a Comment