2015-06-21

Legenda monstrului teribil de ingrozitor


A fost odata ca niciodata o poveste. In aceasta poveste era un baiat care crestea intr-un an cat altii in zece, frumos si voinic. Cand a ajuns cam de varsta insuratorii, si-o dat ma-sa seama ca toti anii ajtiea crescuse un monstru la sanul ei. Ce se intamplase de fapt era ca pe baiatu asta il gasisera intr-un cos la usa casei lor, pe prag. Ea si barba-su neputand avea copii, il adoptasera. Iar acum, din baiatul cel frumos pe care il crescusera, nu mai ramasese nimic la maturizare. Solzi grosi si negrii ii iesisera prin pielea pana mai deunazi catifelata si alba ca faina. Colti fiorosi luasera locul dintilor albi ca laptele, desfigurand chipul gingas intro masca de groaza, cine il privea ramanea cu sekele pe viata, si cosmaruri noapte de noapte. Fetele din sat, care toate se indragostisesera de el si de vocea lui placuta si cantecele sale vesele, murira care de inima rea care de epilepsie, cand l-au vazut metamorfozanduse in plina sarbatoare, lumea adunata. Tot satul era acum cazut prada deznadejdii si disperarii.

El, se simtea acelasi, dar transformat. Skimbat, dar viu. Citise intr-o seara o carte de un filosof aiurit, si ceva se rupsese in adancul sau. Se dusese la culcare, si a doua zi i se intampla ce am descris deja. Satul in care crescuse ii parea deodata strain, locurile in care copilarise, oameni si sarbatori si obiceiuri care dadusera sens vietii sale pana atunci. Intrebari grozave ii acaparasera mintea: Ce e raul si ce e binele, care este relatia dintre necesitate si forma, de ce simt oamenii nevoia sa isi spuna povesti unii altora, si de ce se indragostesc acestia de personaje fictive. Incotro se indreapta viitorul si de ce adevarul ii ingrozeste intr-atata pe oameni.

Dar toate aceste intrebari nu durara mult, pentru ca satenii care mai ramasesera in sat, se adunara cu furci bate si faclii, si il alungara dintre ei, scarbiti de asa preocuupari monstruoase:


omul traieste intr-o supa
te indragostesti de o imagine fizica/virtuala, nu de omul adevarat
omul exista intr-o dimensiune in afara naturii
omul e programat in copilarie, si toate alegerile pe care le face ulterior, le face dupa un algoritm determinabil
dragostea este un bruiaj grav al algoritmilor


2011-07-21

No comments: