skip to main |
skip to sidebar
se uita impietrit la printesa de o frumusete si fermecatoare cum zambitoare catre bestia de monstruos isi facea drum prin sala impingand la o parte invitatii prezenti la aceasta gala, din fruntea unui grup de lighioane trimisi ai zmeului. se uita uimit cu oki plini de fascinat la regele daramat parca in el insusi cat urmarise de pe tron trecerea aratarii, sharpe otravit care arde iarba in urma nu mai creste. bruta salutase cu dispretz si ii mai mult trantise in poala sulul cu mesajul sigilat cu pecetzi grele, si o prinsese pe printzesa de mana cum vazuse el ca fac cavalerii, ca un uliu o privise cat trecuse printre oameni, dar nu indraznea sa faca mai mult, ii zambea deocamdata, falcile i se incordasera fioros de la ranjet venele i se umflasera pe grumaz era coplesit de dorintza infranata, stia ca nare voie sa se atinga de ea, zmeul ii mai zisese cu biciul o singura data.
...
era un biet paj, nu intelegea de ce Cavalerul Shaten Inkis, maestrul sau, nu intervine sa pedepseasca imensa jignire adusa regelui, si de ce, dar de ce accepta printesa sa fie murdarita in asemenea masura, lasase bruta sa isi faca poza cu ea si kiar parea ca se simte foarte placuta in compania trimisului zmeului, care tot restul serii - pana cand plecase abrupt kemat afara de un alt leghioan cu gesturi scurte si energice - o invitase la dans dupa dans, si nimeni nu indraznea sa i se opuna iar printesa zambea si dansa ca o papusa stricata.
-cand o sa ma fac io mare... scrashni micul om printre dinti
-ai sa te insori cu o fata potrivita pentru tine si o sa fii fericit cu ea. Cavalerul Shaten Inkis se intorsese spre el, il auzise pe micul paj, il vazuse cum urmarise revoltat intreaga seara la ce se intamplase, framantand in maini ascuns dupa o cuta somptuase draperiile de plush.
-de ce nu-l pedepsesti... monstrul ala, de ce il lasi sa... de ce ii zambeste printesa si nu ii trage o palma ?! se revolta micul paj.
-nu'i usor sa fii frumoasa. il incurca enigmatic Cavalerul Shaten Inkis
-dar e printesa! aduse un suprem argument sau asa isi inkipuia micul paj.
-e si ea doar tot un om. cel putin in fatza Zmeului... inkeie cu un oftat resemnat Cavalerul, care era foarte inteligent, studiase cu mari maejtrii si stia despre cate in cer si pe pamant, cel putin micului paj asa i se parea, desi era cam prea mult filosofa uneori si mereu intreba "dar ce este omul?", ar fi putut sa mai lase si de la el.
-si dar de ce nu face nimeni nimic! ingaima cu sentimentele sfasiate adolescentul paj, ar fi vrut sa il vada pe Cavalerul lui cum face dreptate cu sabia si anihileaza monstruozitatile care intunecau pamantul cu umbrele lor tzepoase.
-numai un Erou poate lupta cu Zmeii
2010-06-05
gata stiu. mancam omleta cand mi sa revelat:
omul e cel care vrea.
zeul e cel care poate.
animalul e cel care respira.
robotul e cel care se supune.
sau de fapt nu, tot nu e bine. umm...
se ridica aer fierbinte inaintea lui numai cer uscat si bolovani faramati, insecte invizibile faceau zgomote la intamplare, un zumzet scelerat ca un scrashnet de fierastrau ii umplea creerul, intelegea ca ce voia el ii e peste putintza. ar fi vrut sa fie puternic, ar fi vrut sa treaca peste intinderea incinsa si sa o elibereze pe fata cu pielea alba parul negru buze rosii okii verzi din ghiarele crunte ale destinului. se trezea dimineatza mergea pana obosea, se oprea sa bea si sa manance, se odihnea privind dihania intunecata valurind in zare. fortareatza zmeilor. isi aranja culcusul si cadea in somn seara, zi dupa zi, nu mai stia cat timp trecuse.
ar fi putut razbate, era sigur, daca ar fi gasit o carare, se tinea tot la marginea desertului imens, cauta un drum ceva, un loc prin care sa poata sa patrunda. el nu se gandea la asta, dar fara sa vrea se supunea legilor firii. pustiul dura cat sute si mii si sute de mii de vieti omenesti, doar zmeii puteau sa il strabata pana la capat.
-Au mai vrut si altii, mult mai puternici decat tine, da' nu sa poake. rinjise privind la el acela, cu un calm de om care a vazut multe. Numa zmeii pot. inkeie tot el. -Niaa boala! isi struni animalu de povara ce se impingea lacom sa bea apa, zeci si sute de animale fornaiau nerabdatoare mirosul apei, impunse de stapani sa isi astepte randul. caravana ii iesise in cale, le spusese ce voia si ii intrebase cum se poate face.
2010-06-02
-In acest sport, Razboiul, exista doua feluri de oameni tinere, ii arunca peste umar Regele Violent, cum privea in zare la trupele marshaluind mandre pe sub balconul intrerupand viril neteda fatzada a castelului intrun sublim simbol al victoriei.
-cei care isi pot controla emotiile si in felu acesta sa castige, si cei care nu! E ?! ce zici? e ca suna bine ? ii mai ceru el parerea, ducandu-si mana streasina la oki ca prea il batea soarele in cap iar coroana ii tinea umbra doar pe ceafa.
...
-CUM, CEA ZIS DAH MINE ?! se zmuci in sus din scaun namila de Zme, plin de spuma de ras pe fatza si pe gat, stropi enormi sareau in toate partile, mai avea si parul pregatit pentru bigudiuri, isi reinventa imaginea... tremura tot de o furie atavica ceva de nedescris; bietul barbier se aruncase jos pe spate cu picioarele si mainile rashkirate sa i se vada cat mai clar supunerea - postura cea mai sigura daca nu voia sa fie sfashiat pe loc de furia stapanului - tocmai il pregatea pentru balul din seara asta de la castel.
-Scoateti toti psihopatii si lobotomizatii si abrutizatii din cujtile lor ! mai se zborshi zmeul la mesagerul care ii adusese raportul spionului de pe langa Regele Violent.
-Nu ma mai duc la nici un bal! se tranti el inapoi in scaun cu mainile incrucishate si suparat rau de tot. E sa vezi cei prafuiesc io toata armata lui, ceo sa ii darim io lui balconu ala cu care se faleste prin fatza la toti!
...
Mii si zeji de mii de bestii lighioane aratari cu chipuri impenetrabile pe ale caror fetze nu puteai citi nici o emotie se imbulzeau in portile masive, singurul obstacol intre formidabilul fel de fiinte ce erau ei si regatul pe care urmau sa il invinga.
2010-05-26
-Care e problema ta mah zmeule!!! rabufni cu naduf Ero. De ce trebuie sa tot mereu sa fii la razboi cu omul, de ce nu poti trai si tu in pace si in armonie!!!
Zmeul deja se burzuluise tot ridicat in jiltzul balaurului sau oki mijitzi in umbra armurii si norul care se nimerise sa astupe soarele exact cand inconjtientul ala il interoga cu un curaj nemaintalnit la un om...
-Care e problema mea ? tuna Zme de sus, dupa care isi dadu seama ca nu stia care e problema lui.
-Paaai, nu stiu care e problema mea... se domoli el, lasandu-se napoi in cur de unde se invartoshase. Mai intai m-am gandit ca o fi din cauza ca ma simtzeam slab si fara aparare, dar dupa ce-am ajuns puternic si nemaipomenit de esctraordinar am inteles ca de fapt nu asta ma impiedica, ci alceva. Stiu ca intr-o zi mergeam pe un drum si deodata am fost sigur ca stiu care e problema mea, dar dupa un timp nici aia nu era.
-N-aj putea sa-tzi spun care e problema mea... inkeie cu glas incet Zme, se freca la oki cu un deget de la mana dreapta, in stanga tzinea hatzurile, norul de pe cer se petrecuse, pasarile reincepusera cu ciripeala si o adiere de vant incepuse sa se joace prin iarba de pe campul de lupta.
-Bine shatunci tu pentru ce traiejti ? pentru ce te lupti ? se nedumeri Ero.
-Umm... mormai pierdut in ganduri zmeul.
-Shacum ce facem boss ? intrebara capitanii sai, si mai nedumeriti. Venisera cu gand sa distruga tot in cale, nu ca ar fi avut ceva cu cineva, dar se plictiseau teribil cand n-aveau nimic de facut.
-Paaai, atacati mno! om vedea noi ce-o mai fi.
...
Din cushca sa in carutza care il ducea la fortareatza zmeilor, Ero privea perplex in sus la cer, n-ar fi putut spune la ce se gandea. Nu erau ganduri din cuvinte, ci senzatii foarte imposibil de descris pentru ca erau indescifrabil de complexe, ca un vis fractalic dar conjtient. Bine, nu ca ar fi stiut Ero ce e aia.
