O femeie omeneasca

Avea nevoie sa-si ofere cuiva iubirea ei, care simtzea ca avea sa escplodeze in ea daca n-o face odata. Ar fi vrut sa fie cucerita de un printz frumos si superlativ, dar era inconjurata numai de natarai si badarani si grosolani. Cauta si cauta si nu gasea pe cel potrivit pt dragostea ei, si ea simtea ca nu mai poate sa tina un asa de lucru mare inkis in inima sa. I se paruse intr-un timp ca gasise baiatul potrivit, dar si ala o dezamagise. Nu mai putea si simtzea ca se va imprastia pe jos de atata dragoste tinuta in ea pt atata timp si atatea seri de suspine si tristetze.
...
Asa s-a nimerit ca intr-o zi n-a mai putut sa tina prea multa dragoste stransa si si-o revarsa pe toata asupra primului care sa puna mana pe ea, un zmeu care intamplator trecea pe-acolo-n dreptul ei din fuga calului, venise sa jefuiasca si sa prade si sa dea foc la satul oamenilor, in drum spre castelul regelui regatului de aur argint si platina. Asa s-a nimerit. Un zmeu de care sa se indragosteasca ea, o femeie omeneasca, mno.
...
Daca zmeul si-o dat seama de lucrul acesta ? Pai cate femele avea in fortareatza lui, mai statea el sa opreasca calu din galop si sa se intrebe ce fusese acea sclipire in okii blondei pe care o inghesuise in caruta cu prizoniere pe care urma sa le puna la curatat cartofi si facut mancare si dat cu matura in ingrozitoarele bucatarii pierdute prin maruntaiele fortaretzei sale malefice ? si cantat la harpa pe balcon cat isi facea el siesta in shezlong ?

2010-03-01