-unde esti acum ? -sunt intr-un olsit.

Zme se umpluse de sange din cap pana-n picioare. Inca o victorie glorioasa in care masacrase zeci si sute de oponenti. Era cuprins de transa gloriei, momentul in care tumultul luptei se stinge si mai ramane doar un tziuit in urechi cum dai roata cu privirea peste invalmaseala de corpuri si membre ingramadite pe camp, si pasarile mortii indemnandu-se la mancat. O grimasa martiala impietrise pe chipul sau ars de soare si frig, biciuit de vant si zgariat de ghiare si arme si strambat de lovituri si boli.
Se razboia dintr-o necesitate bine inteleasa. Toti oamenii trebuiau sa moara. De ce ? In tineretea lui fusese indragostit de o zmeoaica, cea mai frumoasa femeie. Si ? Aceasta zmeoaica fugise in lume cu un om obijnuit. Nu era nici macar razboinic. Si acum Zme trebuia sa faca dreptate. Lumea oamenilor trebuia dis-tru-sa. Lupta cu lupta, regat dupa regat, armata dupa armata, nimicite, arse, sterse de pe fatza pamantului, si doar pustiul fumegand lasat in urma.
...
Pana cand o vazu, trecand pe un drum de vara, pe camp, in deal, spre padurea de langa lac. Senina, atenta la lumea care o inconjura, privea o pasare prinzand insecte in zbor deasupra lanului de grau. Parul galben, ochii albastrii, buzele rosii, dintii albi, obrajii ca piersica coapta o silueta fantastica si o atitudine suprema. Si mai ales, se uita drept in okii lui. Cum se oprise in loc sa se uite la ea, intreaga armata intrerupta din marsul catre campul de lupta, asteptand in spatele lui un ordin. Un fir de saliva ii atarna din gura din cauza la un dinte cazut in lupta, cum se uita la ea. Rapus.
...
-E prea frumoasa ca sa fie adevarata! isi dadu cu parerea mana lui dreapta, Ataram.
-Sigur e o capcana! isi dadu cu parerea mana lui stanga, Tagrum.
-O saraca! uite la ea cum merge in picioarele goale prin tzarina! pufni nevasta-sa.
-Si nici macar nu-i fardata, dezgustator! exclama nevasta-sa cealalta.
-Asa e, e oribila! isi exclamara oripilarea capitanii si garzile care il insotzeau, calare pe cai verzi.
-o zdreantzaaa! se auzi din multimea de lighioane, armata care isi dadea viatza cu fanatism pt gloria lui.
...
Lumea trebuia dis-tru-sa. Frumusetea era un lucru prea greu de indurat. Sa stii ca o oama undeva pe un drum de tzara la marginea unui camp ducand spre o padure e mai glorioasa decat oricate lupte ai castiga si oricate armate ai nimici.

2010-01-30