10. Printul cel Frumos al celor 3 regate de catifea vs. Zme

Printzul cel Frumos al celor 3 regate de catifea plush si matase arata magnific. Un chip fermecator, un corp perfect cladit de-a lungul anilor de exercitii fizice disciplinate, o alimentatie sanatoasa si calatorii pe munte si respirat aerul curat al padurii de smarald. Printzul cel Frumos stia ca este frumos si nu ca se dadea mare pe kestia asta, dar nu era nici modest, ca nici prea modest nu e bine. Privea plin de incredere la armata pe care tatal sau i-o incredintzase, dupa ce luase parte la un numar de batalii si isi dovedise neinfricarea in fatza primejdiei luptand in garda personala a acestuia.

In spatele sau, si in fatza glorioasei sale armate, la o distanta de o sageata, se scarpina in urechi pe fatza si pe gat si alunga insectele care ii dadeau roata, si se scobea in nas, Zme, o aratare de lighioana ca om nu mai putea fi numit, cu un corp impresionant nu zic, dar in ce sens, plin de zgaibe, parul zburlit si naclait, intarit in shuvitze pe care nici un pieptene fermecat nu le mai putea descurca, cu urme de cratere de bube pe obraji pe frunte si pe nas, okiu stang cu pleoapa de jos atarnanda de la o infectie trecuta, nasul strambat de la o lovitura grozava in una din luptele din trecutul sau ghimpos, urme de smocuri de barba rase cu toporishca probabil, intinzandu-i-se pe fatza si pe gat intr-o senzatie de dezordine si delasare crunta.

Printzul cel Frumos se intoarse majestuos catre armata lui Zme, si il masura pe acesta cu privirea dirza si neinfricata si naprasnica.

Zme scoase dintro nara un muc lipicios, il privi cu o injuratura, la cat scurmase dupa el ca ii statea pe creer nu putea sa se concentreze din cauza lui, si il tranti de pamant cu satisfactie. isi sterse dejtele de placile platoshei, privi scurt in spate la capitanii sai, si dadu ordinu de atac.

Un tumult si un muget de se cutremura pamantul se urni inspre armata regatelor de catifea plush si matase, care primi ordin de atac, si lanci si scuturi si armuri scanteind alb in razele soarelui se avantara in intampinarea mazgii puturoase.

Printzul cel Frumos zbura cu calutzul sau, mult in fatza, decis sa il doboare pe Zme cat mai curand si sa evite pierderile inutile in randul armatei sale.

Zme alerga si el cu entuziasm, dar din cu totul alte motive, cand calarea in galop scapa de muste si alte kestii care se strangeau peste el cand statea prea mult intr-un loc bazaindu-l. iar aerul lovindu-l in fatza din viteza il mai lua din duhoarea care se ridica dintre platoshele pe care nu si le mai daduse jos de o gramada vreme. pe scurt, Zme experimenta o senzatie de libertate cand ataca in galop.

.......

Printzul cel Frumos alerga inapoi catre armata sa, cu Zme galopand in cercuri largi ramas in urma asteptandu-si armata, dupa ce Printzul Frumos refuzase lupta.

Ajuns in sanul armatei sale, care primise un descurajant ordin de retragere, dupa un atat de impetuos inceput, ostenii sai puteau vedea oroarea si teroarea pe fatza printzului, care nu avea cuvinte sa se exprime asa era de inmarmurit.

...

Dezastru, campania impotriva zmeilor incepuse cu o infrangere fara lupta, o lovitura pentru moralul armatei si al aliatilor de peste mari ai celor 3 regate. In cabinetul de taina al regilor celor 3 regate, conducatori de osti, alte minti luminate si batrani intelepti si eroi legendari ascultau raportul Printzului cel Frumos.

-...am realizat asadar ca este imposibil sa invingem armata lui Zme la acel moment. Am decis sa protejez vajnica dar din nefericire fragila noastra armata, pentru o batalie urmatoare, cand vor fi alaturi de noi si aliatii nostri. Eram sigur ca zmeii cei marshavi vor duce o lupta murdara si miseleasca. In cele din urma sunt sigur ca vom invinge pentru ca dreptatea e de partea noastra.

-Dar nu se intelege nimic din tot ce ne-ai povestit, spuse domol Marele Intzelept, aprobat de toti cei prezenti.

Era o liniste sufocanta, Printzul cel Frumos realiza ca nimeni nu fusese convins de discursul sau lung de mai bine de o ora in care incercase sa justifice abrupta infrangere. Dar cum ar putea sa le descrie ce s-a intamplat cu adevarat, momentul in care panica l-a lovit mai tare decat cel mai tare buzdugan ? cum sa le explice frisonul care i-a inmuiat pumnul in care strangea sabia-dreptatii ? senzatia de lipsa de aer cand a vazut ghiara lui Zme intinzandu-se catre fatza sa, nijte degete cu unghii netaiate si pline de jeg, cu un mare muc intins pe aratator, bashici intunecate in palma si zgaibe cu puroi gros puteau fi larve de mushte deja, si sange inca neuscat prelins pe mana aia oribila greptzanoasa care se intindea catre fatza sa, a lui, Printzul cel Frumos ! Nu ! nu merita un asemenea sacrificiu nici o suta de regate, sa se lupte altcineva, urasc pe zmei si barbaria lor de ce trebuie tocmai eu sa imi sacrific bucuria de a trai pentru ce ? niste tzarani care nu au nici o grija pe cap toata ziua danseaza si se alearga pe camp prind fluturi prin lanuri de grau si io sa ma bat pentru ei ? nu, de trei ori nu.

-ehrm, te inteleg fiul meu, te inteleg... rosti rar Regele Maretz, iar Printzul cel Frumos realiza ca gandise cu voce tare.

Toti din incapere il intelegeau pe Printzul cel Frumos, si o liniste intunecata se lasa peste ei.

2009-01-12